Su Giardinu 'e Paghe....2
de Anna Maria Sechi

 

Deris so andada a su campusantu de Farciennes pro giughere unu fiore a Mama e Babbu. In custu comune Babbu e Mama, b’ant vividu annos e annos, como sos biados,issos puru sunt istranzos de custu giardinu ‘e paghe. Unu logu semper birde e trancuillu, in totus sas istajones non mancant mai sos fiores.
Posca de àere finidu de collocare sa pianta de sos fiores in d’una tumba e in s’àtera. Prima de nàrrere adiosu a Babbu l’apo nadu: “Ti nche ses andadu tropu prestu, cantas bortas apo pensadu a totu sas cosas chi ti deviat ancora nàrrere, tenia galu tantas preguntas de ti fàghere! “
S’iscuru, non m’at dadu tempus, totu s’est frimmu in d’una die de istiu. Saludende a Mama, l’apo naradu chi mi mancat galu meda.
Invochende.mi a sos biados chi nos ant lassadu: maridu meu, fradiles, amigos e cun issos : Lucia, sa prenda de fiza chi aia, pro voluntade de Deus, no at tentu tempus de vivere s’arbèschida de sa vida sua. Sa presèntzia de s’amore sou mi mancat, est dolu tropu mannu pro su coro meu. A issos chi sunt como in lughes de chelu, apo pedidu de m’agiuare a sighire su caminu de sa vida mia fintzas a s’ùrtimu. Ca totu est prus difitzile cando mancant sos afetos chi nos ant fatu cumpagnia in s’àndala de s’esistèntzia nostra.
A passitos andende in custu giardinu ‘e paghe, osservo sos lùmines iscritos in sos granitos de sas losas. Medas sunt italianos, a curtzu unu cun s’àteru, bi sunt totus sas regione de s’Italia, gasi gasi, formant inoghe puru - Sa carrera de sos italianos- comente in cale si siat bidda de su Belgio de sos annos 1950. Cando in sos annos de sas minieras viviant in sa matessi zona.
Totu custu at creadu sena mancu lu cherrere s’ambiente comente l’ant vividu. Bidende sos lùmines chi faeddant sa limba de sas regiones nostras, paret diant cherent trasmitere carchi cosa a sos chi, che a mie passa passende a pees de sas losas, ant una mirada pro sas fotografias sizilladas in sas lastras de granitu nieddu o in colore rosa. Si at s’impressione chi tra issos chi non sunt prus e nois chi ancora semus vibret un’energia virtuale. Si sentit in s’àera s’ammentu de sas cosas comunes ch’ amus vividu in custa terra chi nos at dadu, su chi fiat destinadu a nois migrantes, cando su tempus che unda de mare in abbolotu nos at batidu a innoghe e nos at fatu leare raighinas.
Pensende totu custu non mi so abbista chi fiat ora de illongare su passu, e nemmancu chi s’àera s’est cugùddada de nues nieddas e chi aiat incumintzadu a pispiare. S’abba de chelu est abba beneita, falat pro abbare sos fiores de su giardinu de sas paghe, pro los mantennere bellos friscos pro sa die de sa festas de sos finados, sos chi si sunt drommidos prima de nois, reposant in paghe pro s’eternidade. In su lassare custu giardinu de paghe, mi giro pro un’ùrtima mirada, gasi pro los saludare in un’abbratzu comente chi m’èsserent unos cantos fiant, amigos e amigas dae semper.

 

COSTANTINO LONGU FRANCESCHINO SATTA POESIAS SARDAS CONTOS POESIE IN LINGUA ITALIANA