CONTOS DE ILLORAI

Canes in férias
di Cristoforo Puddu

 


Unu richizolu de bidha mia possediat duos bellos canes de ratza e pro bincher su cascaviu, tra un'infegada e s’àtera, aiat isperimentadu de canarzare pisedhos e mannos... ma fintzas sas brullas e zogos istracant e, sigomente fit faghindhe istiu caente, pessat de che pigare cussas béstias mannatzas a Montes de artu pro lis fàghere cambiare aera e crèschere sa gana. Nâdu fatu!
Insedhadu su cadhu chi teniat cartadu a nou e fatas ammanitzare sas provistas, in sa carrela mazore dae sa teraca chi aiat pro sos traballos de domo e pro sos bisonzedhos de batiu, postu totu intro de duas bértulas, gàrrigat su cadhu de cussa gràtzia divina 'e Deus (pasta 'e marca, cusserva, casu berbeghinu e ozu) e si l'aviat cun cudhos canes iscoitendhe a manu de innanti pro che la corpare in sa tanca inue teniat bestiàmine e pastores.
Su viazu, sos duos canes, pagu abbituados a su selvàticu e a sos buscos, si lu faghent a su nusca nusca chirchendhe puzonedhos de cresura e pessighindhe nues de muschina e a su pasa pasa a limba in fora.
Arrivados a sa pinneta su mere cramat su teracu de fidútzia pro li cunsignare sas provistas de còghere a sos lupinos in cussu mese de férias e dados sos avertimentos e sas minetas, si che torrat a domo sua.
Su pastore de fidútzia cun sos àteros cumpanzos, chi totu podiant èssere, ma no tontorrones comente los creiat su printzipale, imbrocant sos canes a sa zota e che ponent una lama (de petróliu) de abba a budhire pro si cogher su mànigu de duos animales... tres cun su mere. Pastos gai los bidian solu a Pasca o a Nadale!
Sos canes de ratza, siscuredhos, pustis de una paja de dies de zeunzu ant cumpresu chi pro si prenare s'iscarzu lis cumbeniat de si betare a sa zota; ma custa cura los fit fadighendhe, intrizilindhe e ammasetendhe.
Su mese infatu, candho pigat su mere pro che los torrare a bidha, pro pagu mancu los connoschiat e, avilidu, si la leat contr’a cussa maleita aera fine de montes: «Poverinos canes mios! Zughides sas ancutzas che pija de pantalone de ufitziale!» e totu si los pranghiat.
A pustis de una vida de canes, sos pastores ant coladu unu mese de ómines (nessi in su manigare), e sos canes (male pro issos) unu mese de canes.

 

COSTANTINO LONGU FRANCESCHINO SATTA POESIAS SARDAS CONTOS POESIE IN LINGUA ITALIANA

Questo spazio è a disposizione gratuitamentedi quanti intendono inviare i propri racconti