Un althru inverru
Ignazio Sanna

No timì fiòri mèu si tòrra invèrru:
muntagni arésthi abèmmu ischumpassaddu
raddini e isthrani, di li vólthi uschuri;
cu li vènti lamentósi di maisthrari
cu li vaghi mamènti di sirènu.
“È vanu, ti dizia, lu nósthru viaggiu:
a còsa sévvi andà incòntru a li furriani
pa zirchà un fini chi còsa sia no sai?”
Tu c’un surrisu m’isthrignì la manu
e mi parìa l’azzadda assai più lévia.
Ni so’ passaddi d’anni e d’isthasgiòni:
una luzi d’atugnu abà z’ippiza,
luzi tènnara, ciara e tantu dòzzi
candu ischumpari a chìntari lu sòri.

L’allégru ciacciarà di li criadduri
i l’aglióri di ròsi di la casa
zi cònta chi i’ la vidda nudda è vanu,
chi tottu lu ch’è isthaddu era già ischrittu
e ad intindìllu appaza in noi lu córi.
No abé timòri si torrani li nui,
eu saraggiu da abà a datti curaggiu;
vèdarai: passarà chisth’althru invèrru
acchì umpari sarà sèmpri sirènu.
Nàscini firi d’eiba i li muntagni…

Menzione al Premio di poesia sarda "Barore Sassu" Banari 2010