Rinaggju
de Gianfranco Garrucciu


In chist’ìntimu rinaggju
undi curri sulittaria l’amalgura
palduta è dugna tratta
e dugna ‘ildura
di l’anni mei più beddi.
Tantu lu batti l’unda
tant’arrineca, dulci
lu me’ sintitu di maggjini
e d’ammenti ancora ‘ii.
E in chissu risciumà
biancu di mari
li folmi ha bedd’e sconci
la risacca,
cussì comu lu celi
lìmpiu e blu
dissignu no ha più
di timpurati
e scurracchjati d’ea
e ne videa ha
d’antica proa
pront’a turrammi
a l’arimuta idea
di candu la nattura primma coa
e poi s’inveldi
cussì chi si rinnoa
dugna sunniata gjema.
Chi di lu me’ palcussu
dugna trema
caglia l’alleviu lei
a dugna disisperu
e paldi tra celi e mari
l’amori meu tarrenu
viu e veru…
… E abà cosa mi felma
di cant’aggju campatu?
Solu un rinaggju amatu
a l’occhji mei amenu
e da lu pientu unfiatu.
Se’, locu meu stimatu
tu, sempri più silenu.

Mentzione in sa setzione B de su cuncursu de poesia "A pes de Santu Padre" Bortigale 14/9/2017