No ispettes a cràs

No ispettes a cràs
chi ti picchiet sa porta
treme, treme
cun s’urtimu sulidu ‘e vida.
Issu, po campàre
‘oddit pimpirinas
de su chi tue,
a brente prena…
faes aliga.
No ispettes a cràs
po intendere
campanas de tristùra
chi annugiant su coro.
Pipios iscavulados,
sinnàos de sa mala sorte
morint de famene e de frittu
in gruxeris de su mundu.
No ispettes a cràs
a dd’apporre agiudu!
De is manos tuas, nudas…
hant’a zeurrare carignos
po un’abreschidorgiu nou.
Una ‘oghe moddizzosa
t’hat a prene sa ‘omo ‘e alligrìa.
Apperi s’àidu a su bonugoro:
su foghile tuo
hat’a schinddiare prexu
in d’una framula
chi no s’istudat mai!

No ispettes a cràs:
grughes notzentes,
no depent prenne
is campusantos!

Non aspettare domani

Non aspettare domani
che ti bussi alla porta,
tremolante
con l’ultimo soffio di vita.
Lui, per campare
raccoglie briciole
di quello che tu,
a pancia piena…
fai spazzatura.
Non aspettare domani
per sentire
tristi campane
che affliggono il cuore.
Bimbi abbandonati,
segnati dalla brutta sorte
muoiono di fame e di freddo
in ogni angolo del mondo.
Non aspettare a domani
a porgergli aiuto!
Dalle tue mani, nude…
germoglieranno carezze
per un nuovo albore.
Una tenera voce
ti riempirà la casa d’allegria.
Apri il valico al buon cuore:
il tuo focolare
scintillerà di gioia
in una fiamma
che non si spegnerà mai!

Non aspettare domani:
innocenti croci,
non devono riempire
i cimiteri!

Ida Patta
1° premio al concorso letterario: Mascaras Terralba. 11.12.08