Le Zapate Rojos
de Mariatina Battistina Biggio

Le scarpette rosse

Nu ghe sun i mè… nu ghe sun
I mè scorpe russe nu ghe sun,
‘nscè quellu cartelun
ma in giurnu foscia …

Me devu difende
dai so òggiade che me fan prexnunè
che me cuntrollan, difende
dai so muen che me fan du mò.

Riesciu ancun a cianze
anche se u cò
u l’è diventau de pria,
anche se a me strada
a l’è ‘na galleria scùa
u me cammin dùbbiuzu
sensa forsa.

Riesciu ancun a cianze
frantùmi de despiaxai
quande nu ti ghei.
A cà a l’è in refugiu tranquillu
anche cui spranghe che te fissau
‘nta me anima.

E dopu quella nausea
quande sentu i to passi,
nu riesciu a inguò u mangiò
“cassote” ti ùrli
delungu quella mùxica
delungu u libru in man, travaglia…
e se ffacce a viulensa.

Scrive Maria Teresa di Calcutta:
“se te manche quella che ti fe, turna a foio
figna a quande tei viva,, sentite viva”

Mi u faggu, ma l’è u me picche
i so òggi me fan puia, o da durmì vixin.

Menzione d’Onore Sezione B poesie verso libero – Premio poesia sarda Caragnani - Calangianus 12-03-2016