A babbu
di Giacomo Murrighili

Babbu, suttu a la scolza tóia dura,
suttu a l'aspettu di "babbu patronu"
sei risciutu a cuà tanta dulciura,
tanta buntài, un córi cussì bonu.
Lu to’ curregghju era un'amara cura
un sacrusantu insignamentu, un donu
aldenti e bonu chi rifretti amóri,
fócu chi brusgia e chi risprandi in córi.

A lu rigóri chi ti se’ impostu
par impidimmi d'esse malfaccenti
currispondi un amóri ben ripostu,
trisoru d'alti e puri sintimenti.
Illu cori d'aspettu cussì tostu
fundi lu brunzu nóbili e putenti
di li to' insignamenti pa 'imprimimmi
custumi boni e pudé currigghjmmi.

Par impidimmi d'esse faulagghju
o mettapparu, o falzu, o furanchjédhu,
malcurrispostu, inguldu e istalcagghju,
scustumatu ill'inghjestri, illu faéddhu,
da te poddhi e rimpròari présu agghju,
e no solu cand'éra steddharéddhu,
ma fine mannittéddhu e ricunnoscu
ch'éra tuttu salutu chissu toscu.

Ricunnoscu, a distanza di tant'anni
chi bon insignamentu dà bon fruttu:
lu rispettu 'nsignatu da li manni
resta 'ndrentu di nói,o pocu o tuttu.
Cantu ti so’ custati chiss'affanni,
cuendi in córi làgrimi e siccuttu:
ti cuntrolli occhj asciuttu in duri prói
senza traditti; no, no ti cummói.

No ti cummói mancu a la paltènzia
méa in tempu di gherra sutt'a l'almi:
felmu supr'a l'antili: un'avviltènzia.
Cu accenti siguri, friti e calmi
mi poni tuttu cantu in evidènzia
come préti chi legghj sacri salmi,
cun ghjesti calmi. Una strinta di manu;
infini un "bon viagghju, e torra sanu!".

Da lu vulcanu chi ti buddhi in pettu
no traspari un signali di sussultu.
Cussì résci a cuà fine l'affettu,
a costu di 'inétti calch'insultu.
Cantu spàsimi e fricci illu 'ntillettu,
cantu làgrimi ràncichi hai ingultu;
ma sempri affultu, pal tendenza tóia,
chi un vér'omu no vo' chi si cummóia.

Cu la tèmpara tóia séi risciutu
a isculpì in me no celtu un santu
ma hai un bloccu duru cunviltutu
in un omu mudestu, ùmili tantu,
ma sensìbili a cantu hai patutu
pa trasfulmammi come par incantu,
no in un santu, ma in omu onestu,
rispittósu, no pélfidu e mulestu.

Cantu attestu è viritài pura,
cussì t'àgghja Déu illu so' Tronu.
Babbu suttu a la scolza toia dura,
suttu a l'aspettu di "babbu patronu"...