Pricundria
di Gianfranco Garrucciu

Sarà l’aria di lu timpurali
chi moi li frondi, tristi
primma ancora di l’ea
a arricammi di l’anneu
la pricundrìa
e chissi néuli umbrosi
ch’ani illu pientu
l’istanti signalatu
di lu tempu a viné
o, suldu, lu silenziu
chi no mi faci intindé
mancu lu mari
e lu battì di l’unda
pàsigu, illa rena.
Sarà l’ultimu bolu
di chista rùndula, sola
chi m’attraessa, léi
li pinsamenti
a dammi l’inchieittù
ch’intrentu annida
o chista ràncica dulciura
chi a li me’ labbri
comu feli ‘eni
candu s’acchjara folti
lu disìciu.
Sarà ch’avvili puru
l’ora
in chista sera ch’è
passata ‘nvanu
palchi la pricundria
è celi e poi è infarru
è meli e poi insarru
puru una dì di stiu
è pricundrìa:
…pari una dì di ‘arru.

Secondo Classificato al XIII Premio di Poesia “Città di Iglesias” anno 2011